Universul este o simulare?

[Super Sylver]

Ceea ce părea o temă pentru cărţile de SF sau serialele "Twilight Zone"/ "Outer Limits" acum a devenit un subiect pentru savanţii serioşi cum sunt Frank J. Tipler, Nick Bostrom, Feynmann, Roger Penrose sau David Deutsch.

S-a lansat ipoteza potrivit căreia universul nostru este rulat în continuu de un computer din alta lume. Nu trebuie să fie o simulare perfectă care duce la infinite calcule, ci poate să fie şi aproximativă. Şi simularile noastre (jocuri video sau simulări ştiinţifice pentru studii) sunt tot aproximative.

Experimentul GEO600 din Hanovra a detectat un zgomot inexplicabil care ar arăta ca s-a dat peste "o limită fundamentală a continuumului spaţiu-timp, punctul în care spaţiu' şi timpu' încetează să se mai comporte sub forma armonioasă descrisă de Einstein şi încep să se dizolve în granule, tot aşa cum fotografia dintr-un ziar se fragmentează în puncte atunci cînd este marită.
http://www.descopera.ro/stiinta/5725402-pamantul-o-holograma-uriasa

Ar fi un argument serios în sprijinu' teoriei că universu' este holografic. S-ar explica marile probleme ale fizicii cuantice, respectiv pisica lui Schrodinger, experimentul cu fanta şi fotonii.

Dupa cum ştie orice gamer, jocurile au şi bug-uri, erori. Şi lumea noastră are destule erori, ceea ce se numeşte în limbaju' de specialitate "anomalii". Ele au fost studiate de Charles Fort, iar azi există mulţi cercetători care se numesc forteani. Dacă universu' nostru este o simulare, erorile lui ar putea fi tot ce ţine de paranormal, poltergeist, UFO, legi ale fizicii încalcate (miracole). Spiritele care profită de aceste erori ar fi hackerii ce folosesc bug-urile pentru a trage avantaje (extratereştri, fantome, demoni, îngeri, entitati, etc), ori jucatori din lumea-mamă, sau alt nivel al simulării.

Noi am putea fi avatare, arhivaţi şi stocaţi, apoi iar folosiţi. Unii ar numi asta "învierea morţilor", alţii "afterlife", "reîncarnare".

O curioasă coincidenţă face ca în istoria filosofiei să existe teoria solipsistă (numai eu am realitate, restul sunt reflectări modale, construcţii ale intelectului). Într-o lume-simulare, unde toţi ar fi doar avatare, asta ar fi uşor de înţeles!

De ce ar simula cineva universu' nostru? Din acelaşi motiv pentru care şi noi facem simulări ştiinţifice pe computer (studiu, experimentare, învăţare), ori jocuri video (amuzament, alungarea plictiselii).

Există viaţă după moarte într-un univers simulare? Ar putea exista. Ai putea fi mutat la alt nivel, pentru a continua jocul-evoluţia, ori dacă ai arătat că eşti un avatar interesant poţi fi recompensat cu un afterlife la un nivel mai bun.
Ar putea exista şi pedeapsă dacă te-ai arătat un avatar naşpa. Ăsta ar fi iadul (ori un loc unde sunt reciclate avatarele de doi lei, ori un nivel al jocului cu niste condiţii fioroase).

Iisus spune de multe ori că în funcţie de actele tale vei fi judecat şi avansat sau retrogradat, atunci cînd Stăpînu' se va întoarce. Oare acest Staăpîn de care vorbeste este cumva Master-ul jocului, Supremul Simulator?

[cristian1]

Universul e un joc pe Xbox sau pe Playstation?

Bug-uri: ideologii extremiste si fundamentaliste precum: nazism, comunism si islamism?

[Super Sylver]

Prima oară cînd am auzit de această teorie, mi s-a părut un mare bullshit.
Acum... Încep să cred.

[tEo(sp)]

faina si interesanta teorie, numa' ca io am una proprie, care mi se pare mai buna. si anume ca ASTA (ceea ce traim acum) e SINGURA viata pe care o avem si, dupa ce murim, nu ne mai ducem nicaieri. se va "stinge lumina" si dupa aceea nu va mai fi nimic (din punctul nostru de vedere). exact asa cum a fost si inainte de nastere.

situatia asta mi se apare CEA MAI POSIBILA, daca as compara-o cu, stiu eu, reincarnari, extraterestri, alte planuri paralele, etc.

[Super Sylver]

Teo, ești cumva ateu?
https://forumulateilor.ro

[tEo(sp)]

aaaa... nu. nu sint ateu., dar nici foarte religios.de fapt sint deloc religios, cu mici exceptii.

sa ma explic!

de cind ma stiu, am considerat ca logica, fizica, bunul simt si simplitatea ar trebui sa guverneze in felul de a fi al meu si, ideal, al tuturora. in spiritul acestei idei, eu personal cred in evolutie si nu in creatie.

insa, din cind in cind, paradoxal, simt nevoia sa stiu ca cineva, acolo sus, ma iubeste. nu la modul literal, ci la modul simbolic. poate parea ciudat, caci chestia asta se cam contrazice cu ce am zis mai sus, cu evolutia si creatia. si cu toate astea, asta sint eu. greu de explicat chiar si pentru mine. sint nascut intr-o familie ortodoxa, ma duc la biserica din an in paste, mai ales la insistentele maica-mii. nu prea inteleg conceptul slujbelor religioase, mi se par inchise si ermetice, probabil au o logica pentru un om al bisericii, dar pentru mine nu prea inseamna nimic.

nu cred in reincarnari, raiuri / iaduri, purgatorii sau alte alea. cind va fi sa fie, cred ca "se va lua lumina", si va urma... nimicul. exact acelasi nimic dinainte de a ma naste.

[Super Sylver]

Și eu mai merg la biserică.
Părinții nu știu că sînt ateu. Doar sora știe.