[vanghelis007]

POVESTEA PORCULUI.

A fost odata ca niciodata.Nimeni nu stie cu siguranta ce a fost pentru ca pana la noi nu au ajuns decat vorbele.Au existat si unii care au zis ca: “gura lumii doar pamantul o astupa”.Dar in practica, s-a demonstrat ca in foarte multe cazuri, cei ingropati au fost altii, iar vorbele au ramas slobode.Din aceasta cauza, suntem obligati sa lansam doua ordonante de urgenta:
-Aveti grija ce gropi sapati si pe cine ingropati in ele.Nu verificati dupa buletin, pentru ca s-ar putea ca acesta sa fie fals.
-Intotdeauna in gropile pe care le sapati voi, nimeresc cele mai neasteptate persoane.
Am citit daunazi intr-un ziar, ca intr-o groapa neacoperita, destul de larga si adanca de vreo doi sau trei metri, a nimerit un bou.Fiecare are voie sa nimereasca unde vrea in timpul liber si de ce nu si-ar petrece week-end-ul, pe fundul unui putz?Cred ca ideea este foarte interesanta si daca prinde la populatie, ar putea fi generalizata.In felul acesta, am putea iesi din criza, nu astupand gaurile, pentru ca acest lucru cere un efort mult mai mare si necesita cheltuieli suplimentare.Pe cata vreme facand gauri , este o operatie mai placuta si toata lumea este relaxata.Mai ales ca nimeni nu-ti ia carnetul de conducere pentru ca ai cazut intr-o groapa din exces de viteza, sau te-ai pupat cu vecina de la parter, fara sa te vada nevasta.Chiar si doctorii au demonstrat ca o astfel de atitudine este pozitiva si face bine la diabet, mai ales pentru cei varstnici.
A fost odata un imparat.Acest imparat avea cateva fete.Imparatul este foarte util pentru povestea noastra, deoarece, daca lucrurile nu merg bine in poveste, putem sa dam vina pe guvernare.Este uimitor cat de inteligenti putem fi.Ne dam seama ca imparatul este un tantalau, ca toate deciziile pe care le da el sunt gresite, ca ar trebui sa faca lucrurile taman pe dos decat le face.Si in mod de-a dreptul malefic, daca ajungem noi imparati, reusim sa facem lucrurile si mai prost decat predecesorul.De aceea cea mai usoara meserie intr-o imparatie, este sa te faci critic de teatru, sau scriitor.Acestea sunt singurele locuri unde poti taia si spanzura, fara sa te certe nimeni.Totul este sa ai grija ce gropi sapi si pe cine vrei sa impingi in ele.
Imparatul despre care va povestesc era slab ca pestele acela subtire si lung care seamana cu o undrea.Din aceasta cauza toata lumea il numise, Undrea Imparat, si asa ii ramase numele.Intr-o zi, Undrea imparat, se scula de dimineata, se spala pe fata, merse la cantina si manca patru gogosi umplute cu gem si bau o cana cu varf cu ceai de lamaie.Dupa aceea, merse in sala tronului, trimise un usier sa le cheme pe printese la el si cand acestea sosira, le spuse:
-Dragele mele copile.

[vanghelis007]

-Buna dimineata luminate imparate-raspunsera in cor printesele si facura o plecaciune adanca, dar nu prea exagerata, ca sa nu pice in nas.
-Sunt nevoit sa va dau o veste foarte trista.-zise imparatul.
-Pentru cine?-intreba fata mai mare a imparatului care era un picut mai imprastiata.
De altfel fetele celelalte ii dadura cate un ghiont in coaste ca sa o avertzeze, sa nu mai vorbeasca neintrebata.
-Trebuie sa ma duc la razboi.
Fetele lasara capul in jos, isi scoasera batistutele lor fine de matase si incepura sa suspine in mod discret.
-Siti si voi ca vrajmasul s-a pornit impotriva noastra.
-Urat din partea lui.-zise una dintre fete.
-Este o curata magarie.-zise si alta.
-Poate i-o fi foame.-rosti cea mica.
-Nu cred.-dadu ganditor din cap imparatul.-Daca vroia sa manance, imi cerea un petec de pamant si i l-as fi dat cu draga inima sa-l lucreze , sa semene grau si sa-l treiere, apoi sa-l duca la moara si sa scoata o faina de trei nule, din care poti nu numai sa faci paine, dar chiar si cozonaci.De aceea sunt nevoit sa ii ies in intampinare si sa ma bat cu el.In lipsa mea, dragele mele, am sa va rog sa fiti fete cuminti(dar a vazut cineva fete cuminti si babe frumoase?), sa ingrijiti de toate treburile gospodaresti, iar seara puteti sa iesiti daca vreti, la portita, sa brodati la gherghef si sa cantati.
-Asa vom face dragul nostru tata.Ca sa vezi ca iti vom respecta cuvantul, sa stii ca la ora 20 vom inchide televizorul , vom merge la culcare, nu inainte de a ne ruga lui Doamne-Doamne, pentru victoria ta si sa vii sanatos inapoi de pe campul de lupta.Ba mai mult.Cand vom iesi la portita, nu vom canta manele chiar daca si acolo se vorbeste despre dusmani, ci vom citi numai versuri din poeti cunoscuti, si vom canta doine si muzica din folclor, ba daca ai sa ne dai voie, o sa o chemam si pe Irina si pe Fuego, pentru ca una canta bine, iar celalalt este frumusel de te sparge.
-Pentru ca ati adus vorba,-zise imparatul.-Puteti vizita toate camerele palatului, si pentru ca sunteti fetele mele, nu veti plati la intrare, nici zece lei de persoana, nici cinci ca pentru studenti si grupuri organizate.Ceea ce insa va poruncesc, este sub nici un chip, sa nu intrati in camera de la mansarda, aia incuiata cu o cheie ruginita care se afla in stalpul de la intrarea in pod.
-Asa vom face dragul nostru parinte-zisera fetele.
-Adica veti intra?
-Nuuuu..sub nici un chip.Unde a pus taticul nostru vorba, a pus si Dumnezeu mila.-raspunsera fetele in cor, apoi plangand, isi luara ramas bun de la tatal lor si il pupara pe amandoi obrajii lasandu-l sa plece mai repede la treburile sale care nu sufereau amanare.

[vanghelis007]

Imparatul pleca la razboi asa cum spusese.Fetele lui, ramasera acasa, si erau asa de cuminti ca intra toata lumea la pareri.Auzi tu, sa nu se joace ele nici macar cu mingea , si sa sparga un geam, acolo, ca doar avea imparatul avere de unde sa plateasca. Chiar de trimitea slujitorii la piata si vindea o tarna cu oua sau vreo doua gaini zgribulite.Dar ele, nu.S-au apucat sa teasa la gherghef si facura lucruri atat de frumoase, ca nu mai avea nimeni curaj sa se intreaca cu ele.Ba mai mult decat atat.Pentru ca se plictiseau cat era ziua de lunga, s-au apucat sa taie lemne si facura o gramada atat de mare, ca putea imparatul sa iasa linistit la pensie si nu mai trebuia sa aiba grija ca vine iarna si va trebui sa tremure de frig.Nu mai spun, ca se apucasera de zugravit scarile, de vopsit lamperia , de reparat hainele imparatesti, de spalat , cusut, si peticit, ca nici cersetorii nu mai mergeau cu hainele rupte si din cauza ca nu mai aveau o scuza ca sa cerseasca, au trebuit sa se angajeze cu mic cu mare,la munca si sa se apuce de treburi mai serioase.Una dintre fete care facuse facultatea de aviatie, a sugerat sa schimbe niste senzori la niste avioane airbuz, pentru ca acestea sa nu mai cada cu mustele din cauza furtunii,sau cel putin sa unga pistele de aterizare cu marmelada, dar celelalte au fost contra.Pentru ca orice lume care devine prea perfecta, da nastere la o multime de semne de intrebare, ceea ce nu-i bine in dezvoltarea relatiilor dintre oameni.Ca o lume sa poata sa fie perfecta, trebuie ca in ea sa se produca si evenimente imperfecte, altfel oamenii ar fi murit de plictiseala.Ei bine, in momentul acesta de pasnica armonie, fata cea mare a imparatului care era mai prostuta, o lua de gat pe fata cea mijlocie a imparatului care nu era blonda ca soru-sa si incepu sa-i spuna ceva, apoi amandoua se uitara insistent la fata cea mica a imparatului , si pufnira in ras.Pe urma iar susotira cateva clipe, si din nou rasera sa se prapadeasca, desi fata cea mica a imparatului, era mai cuminte decat celelalte doua fete de imparat la un loc.
-Ce tot susutiti acolo?-intreba fata cea mica a imparatului si taie ata de la lucrul pe care tocmai il terminase, cu forfecuta, pentru ca este foarte urat sa rupi o ata cu dintisorii.
-Ei, si noi ca fetele-si cele doua surori incepura sa rada zgomotos.
-Totusi, nu este frumos sa radeti fara motiv.
-Poti sa nu-ti faci probleme in privinta asta, ca motive avem suficiente si putem sa umplem doua care cu ele.
-Zau?Si puteti sa-mi dati si mie un exemplu?
-Sigur ca da.-zise sora cea mare si continua: De cateva zile, de cand tata a plecat la razboi, noi am facut totul, sau aproape totul.Ne-am plimbat prin gradina, si nu a ramas nici un colt de gradina necercetat de pasii nostri.Este adevarat?
-Este, zise mezina si dadu din cap.
-Ba l-am ajutat si pe gradinar sa sape, si sa puna niste flori frumoase in brazde, ca minunatele gradini ale Semiramidei, sunt ca niste tarini pline de bolovani si de buruieni.
-Si asta este perfect adevarat,-incuviinta din nou sora cea mica si ofta.Presimtea biata de ea, ca fetele mai mari pusesera la cale vreo potlogarie, dar nu stia ce, si astepta sa o spuna singure.
-Am intrat si ne-am plimbat prin toate camerele palatului, prin toate salile si am vizitat tot ce se putea vizita in orele de vizita ba chiar si dupa program, desi pentru asta a trebuit sa ii mituim pe paznici care erau obligati in felul acesta sa faca ore suplimentare.Singurul loc unde nu am intrat, este camaruta despre care vorbea tatal nostru.
-Nici sa nu te gandesti.-zise fata cea mica a imparatului.Ce ar zice tata cand ar veni acasa?Cand o fetita sau un baietel promite ceva, el are o responsabilitate.Deosebirea dintre un copil si un om mare de fapt chiar in asta consta:Cei mari nu se tin niciodata de cuvant.
-Aici ai dreptate-zise fata cea mare.Dar noi am devenit adulte.Faptul acesta ne determina sa vedem altfel lucrurile decat le vezi tu, si pe urma, daca incalcam din greseala cuvantul tatalui nostru, avem o scuza, despre care tocmai ai amintit tu adineaori.

[vanghelis007]

-Vai de mine si de mine.Cum ti-a venit tzatza, gandul acesta pervers, sa ne indemni sa calcam promisiunea tatalui nostru?
-Lasa fata, ca moraliste suntem cu toatele.Dar curioase, numai una sau doua.
-Ca doar nu se face gaura in podea daca intram si noi sa ne uitam un pic.Mergem in varful picioarelor.-zise si mijlocia, care ii tinea hangul surorii ei cele mai mari.
Si uite-asa, harjonindu-se una cu alta, incepura sa se alerge si sa joace pititea prin coridoarele cele fara numar ale palatului si usor, usor, se apropiara primejdios de usa aceea ferecata in fata careia, ramasera incremenite si cu inimioarele batand sa le sparga pieptul.Cele trei fete de imparat parca erau in transa.Nu mai auzeau absolut nimic doar inima le batea cu putere in urechi, lucru care se mai intampla cand alkergi de colo colo si te opresti la un moment dat sa te odihnesti.In loc sa simti ca inima iti bate in piept, ea se deplaseaza la balcon si bate drept in cap, de parca loveste doua talgere de arama.Din aceasta cauza, cele trei fete, nici nu auzira pasarica, ce se uita la ele de pe fereastra deschisa si ciripea alarmata ceva pe limba ei, aratand cu piciorul catre usa incuiatra si dand speriata din cap.Fata cea mare, se apropie ca o somnambula de usa, scoase cheia de la brau, o vara inauntru si o rasuci catre stanga.Se auzi un trosnet de parca cineva si-ar fi intins oasele uscate, si usa se deschise.Spre deosebire de celelalte camere, camera aceasta era goala.Nu avea in mijlocul ei decat o masa, un capatai de lumanare si un ceaslov urias, care semana cu Biblia.Ceaslovul era deschis la mijloc.Fata cea mare se apropie, aprinse ciotul acela de lumanare, si se apleca deasupra lui, iluminand literele pe care le citi dand din buze.Apoi puse lumanarea la locul ei si incepu sa topaie ca o nebuna, sarind ca o caprita de colo colo.In ceaslovul acela, scria cu litere de-o schioapa:
“Pe fata cea mare a imparatului, are sa o ia de nevasta, fiul imparatului Galben, de la apus.”
Aceasta marturisire, scrisa de nu se stie cine, o inveselise pe fata cea mare, incat incepuse sa sara intr-un picior, apoi pe celalalt, si cand epuiza toate figurile, incepuse sa sara cu amandoua picioarele, ba mai mult, facu chiar cateva tumbe de bucurie.
Curioasa sa vada ce scrie acolo in dreptul numelui ei, se apropie de masa si fata cea mijlocie.Lua lumanarea si citi pe ceaslov:
“Pe fata acestui imparat, o sa o ia de barbat, fiul imparatului Rosu, care sta in granitele de la rasarit.
Fata mijlocie a imparatului, puse si ea lumanarea la locul ei si incepu sa chiuie ca la nunta.Ba mai mult.Isi prinse poalele rochitei cu ambele maini si incepu sa danseze flamenco, un dans popular spaniol, pe care o invatate bunica ei care venise din Spania si ramasese aici, dupa ce capitanul suferise o operatie de amigdalita si trebuise sa opreasca vasul in port, mai bine de trei saptamani.Pe bunica, o rapise bunicul, care venise la o alta fata de pe vapor, dar fiind intuneric, incurcase cabinele, si nimerise la ea.Bunica declarase ca “intunericul”, nu poate fi o scuza pentru rapire, si daca lucrurile se brodisera asa, nu merita sa fie schimbate, pentru ca ele fusesera scrise astfel in cartea vietii, inca de Hermes Trismegistul, care spusese ca asa cum se intampla lucrurile pe sus, asa se repeta si jos.Si datorita acestei intamplari nefericite, bine inteles ca pentru bunicul, el se trezise insurat intr-un timp record, iar Spanioloaica se grabise sa-l faca pe tatal fetelor, ca pe maica-sa nu putea, altfel casatoria ar fi devenit ilegala.Acum, fu randul fetei celei mici sa se duca sa vada ce scrisese bunica lor Spanioloaica in ceaslovul acela.
“Pe fata cea mica a acestui imparat, o sa o ia de sotie un porc”.
Cand citi aceste randuri, fata cea mica a imparatului simti ca se invarte incaperea cu ea, scoase un strigat de disperare si cazu lesinata.

[vanghelis007]

Se spune ca la marginea orasului imparatesc capitala de judet, intr-o coliba saracuta acoperita cu piei rapanoase de animale, traia un mos si o baba.Mosul avea o suta douazeci de ani si baba o suta.In vremea aceea se traia mult mai mult decat acum, asta daca reuseai sa ramai cu capul pe umeri, sa nu fii tras in teapa de catanele imparatesti, de judecatori sau de alte neamuri ale imparatului.Nu era un miracol, tot asa cum nu exista t.v.a., “e”-uri de toate felurile , mainile si picioarele , si nici facturi de lumina, gaze si apa.Cei doi nu aveau televizor sa urmareasca telenovele si sa se imbolnaveasca de inima rea, iar povestea de amor a Pamelei, cu un mare star al televiziunii , era deja o productie Metro-Goldwin Mayer , eastman color, stiintifico-fantastica, dintr-un ev mediu intunecat si ciudat, cu tot felul de creaturi apocaliptice care scoteau fum pe sub coada si luminau intunericul cu flacarile iadului din ochii lor mici cu faza scurta si faza lunga de care cei doi mosneguti nu auzisera niciodata.Cei doi traiau singurei, daca nu mai punem la socoteala si cucul, care isi avea cuibul in fata ferestrei, pe o ramutra uscata de pom.Intr-o buna zi, baba s-a apucat sa tranteasca toate alea prin casa si de cate ori ajungea prin preajma omului ei, se facea ca scapa cate ceva jos si-l tot impingea si il tot alduia ca facuse biata fiinta, mai multe cucuie decat fire de par alb in parul sau.La un moment dat, mosul se rasti la baba:
-Fa-i femeie.Zi mai bine pe cine ai, ca vad ca tot te impiedici de mine , ba cu picioarele, ba cu mopul, ba cu matura si gura nu-ti mai tace.
-Aoleu, ia uite ce-i trece dumnealui prin minte.Adica eu am, hai?Da tu ce pacatele ai facut toata viata, ca uite, n-avem si noi acum la batranete pe cineva sa ne spuna tata si mama.Si asta numai pentru ca ai dat iama prin toate cotetele vecinilor si ti-ai imprastiat prasila in toate cele patru vanturi.Numai acasa la tine nu te-ai dovedit vrednic de meseria asta cocoseasca cu care este miluit orice barbat.Se vede barbate, ca asta este pedeapsa de la Dumnezeu, pentru matrapazlacurile tale.
-Ia taci femeie, si nu mai banui.Uite ce-am sa fac.Am sa ma scol maine dis de dimineata si am sa plec in lume.Si ce imi va da Dumnezeu in cale, am sa iau si am sa vin cu el acasa, iar tu sa-l cresti ca pe copilul nostru, si sa nu ma mai bati atata la cap.Te legi sa facem lucrul acesta asa cum l-am tainuit?
-Bate palma mosule.
Si mosul batu palma.Asa se face ca a doua zi, mosul o lua pe carare drept catre padure si merse si merse, pana cand il prinse amiaza din urma.Si cum obosise de-atata umblet, vede un pom inflorit si plin de umbra dedesubt, asa ca se trase sub el, rupse o bucata de pita pusa de baba in straita sa aiba si el merinde de drum si dupa ce inghiti de cateva ori, se intinse cu mainile sub cap si adormi, ca un bolovan.

[vanghelis007]

Sforai mosul ce sforai,-cale de vreo doua ore bune apoi scoase un pleoscait din buze simtind un gol in stomac.Cu ochii carpiti isi intinse mana spre straita sa ma ia o bucatica de turta dar in clipa urmatoare, cineva il musca de deget ceea ce-l facu sa dea un racnet ca un indian Apache cand se repede asupra dusmanului sa ii ia scalpul si sa sara in picioare cu o viteza care i-ar fi facut pe altii de varsta lui sa moara de invidie.
-Ce mama dra.. incepu el sa zica, apoi isi lua seama si zise: Doamne iarta-ma si isi facu o cruce.Dupa care isi baga mdegetul in gura si incepu sa il suga plin de dragoste pentru ca se umflase si il ustura. Incerca sa se apropie de straita, dar dinspre ea se auzi un protest inabusit si mosul se opri facand ochii mari.
-Multumesc Doamne!-zise mosul.-Cred ca acesta este darul pe care tu mi l-ai facut mie si babei mele.
Se mai inchina de cateva ori cu fata catre rasarit, si hotarat, lega straista la gura asezandu-si-o pe umar.Traista era cam greuta, si protesta zgomotos, ba chiar ii si tranti cativa ghionti suparata, care-l nimerira pe mosneag drept in ficat si rinichi cat si in celelalte parti colaterale.Dar mersul saltaret al mosului ii facura pana la urma straitii bine, asa ca protestele incetara cu totul si dinauntru se auzi un fluierat destul de melodios, ca unul care taie lemne la modul cel mai serios si nu se mai incurca cu maruntisuri.O clipa mosul se sperie.Daca bidigania pe care o cara cu el in spate,era vreun pui de sarpe?Mai auzise el de prin alte basme ca asa s-a mai intamplat, dar pana la urma isi spuse ca Dumnezeu stie mai bine decat el ce face asa ca o intinse la drum voiniceste ca sa o prinda pe baba taman la cina, cand pregatea mamaliga aceea proaspata si laptele fiert , fiindca altceva nu prea stia, deoarece nu facuse abonament la “practic in bucatarie “.
Cand il vazu, baba ii iesi in intampinare:
-Ia zi mosnege, ce isprava ai facut?
-Uite, ia aici, isprava se gaseste in straita si da semne sa se trezeasca.
-Si ce este?-intreba curioasa baba.
-Nu-ti spun, ca este o surpriza.-zise mosul, dar el spusese asta numai asa, ca sa o pacaleasca pe baba, pentru ca nici el nu stia, si inca il mai durea degetul.Ba amintindu-si ca fusese muscat, degetul incepu sa zvacneasca mai tare.
-Pai scoate-l sa vedem.
-Ba scoate-l tu.-Si mosul duse straita in casa si o puse pe pat.Pe urma merse la fantana, scoase o galeata de apa si incepu sa se spele cu meticulozitate.Baba ramasese in casa cu “surpriza”.Si cum se spala mosul asa, numai ce auzi dinauntru un racnet grozav, de se cutremurara geamurile, ba un ochi de geam care era mai vechi se sparse, cazand zgomotos la pamant.Racnetul se repeta si mosul fu convins ca ea nu striga asa de florile marului, ci pentru ca “surpriza”, o manca pe baba.Ori daca mai continua sa stea nepasator, mosneagul risca sa ramana fara baba, ori stiti Dvs., vorba aceea: “Rau este cu rau, dar mai rau fara rau.” Asa ca mosul puse mana pe furca si se repezi cu ea inauntru colibei sa se bata cu bizdigania pe care culme a ironiei, el fusese cel care o adusese.Cand intra inauntru, ce-i fu dat omului sa vada?Baba tinea in brate un purcelus care se uita cu urechile pleostite la femeie si in vreme ce ea il scarpina intre cornite, purcelul grohaia plin de incantare si clipea din ochi, asa cum fac femeile cand vad o telenovela si la sfarsit sunt gata-gata sa le podideasca plansul.
-Mosule,-zise baba tragandu-si cu zgomot nasul, mi-ai facut cel mai frumos dar pe care l-am dorit vreo data.
-Dar ce-o sa iasa din el?-intreba mosneagul, lasand furca jos.
-Ei, lasa, ca om fi noi saraci, dar in afara de tine care ai fost cam zvapaiat in tinerete, si abia acum ti-a venit mintea la cap, oi sti eu sa-i dau o educatie aleasa, si sa-l ridic din starea lui umila de porc, la aceea de print sau de ce nu, de rege.
-Fa-i babo, ai inebunit?Vrei sa ne taie imparatul capetele la toti trei? Tu chiar nu-ti dai seama ce vorbesti?De cand umbla porcii sa obtina ranguri asa de inalte?
-Nu-ti face grija mosule, ca stiu eu ce stiu.Viata asta o fi ea frumoasa sau nu, dar unii o trateaza ca pe o cocina, potrivit felului lor de a fi.De aceea continuam sa ne balacim in mocirla, iar unii motiveaza ca se duc la mare sa faca namol.

[vanghelis007]

Dar stii ce mosule? Am uitat ce este mai important.Cum se va numi oare pruncul nostru?
-Asa este.Esti tu baba, dar iti merge mintea.-zise mosul, uitandu-se cu admiratie la consoarta sa.
-Ei?-intreba baba.Cum il botezam? Tu l-ai gasit, tu sa-i pui numele.
Nu stiu de ce, dar intotdeauna cand este vorba de lucruri serioase, femeile se dau la o parte si tot greul pica pe umerii sau pe picioarele barbatilor.Mosul insa era un om prea fin, ca sa-i reproseze babei ceva.Cred ca mai era naucit de toata intamplarea si avea nevoie de un oarece timp sa se adune.asa ca isi aprinse pipa si zise domol:
-Haide sa o luam sistematic:L-am gasit in padure?
-Asta numai tu stii.
-Asa este.Eu zic sa-l botezam Robin Hood.
Baba se gandi cateva clipe.
-Poti taia carpeta aia verde pe care n-ai mai pus-o pe perete de un an de zile si sa-i faci haine de padurar.-supralicita mosul.
-Mosule, noi suntem totusi oameni saraci, iar numele acesta, prea suna ca o provocare.O sa ne trezim cu politia pe cap.Alt nume nu mai stii?
-Pardaillan, iti place?
-Si daca este fata?
-Ii spunem Ecaterina de Medici.
-Parerea mea este sa nu-i dam nume din acestea, ca cine stie ce idei ii mai bagam copilului in cap, si mai tarziu sa nu ne trezim ca vin cei de la protectia copilului si ni-l ia.
-Seherazada?
-Dar ce draga, crezi ca este scotian, si toata ziua am sa ma incurc in fustele lui?Si pe urma am stabilit ca este barbat.Dupa ratul ala obraznic si mancacios, asa arata.
-Banuiesc ca nici Rambo nu-ti place.-zise mosul.Stii ce? Eu unul am sa-i zic:” Purcelusul lui tata” si asa sa ramana.Tu poti sa zici cum vrei.
-Da, draga, dar cand va creste si s-o face de doua sute de kile? Tot asa o sa-i spui?
-Nu-ti face probleme.Dupa cum ii place sa se balaceasca, nu cred sa avem mari probleme in ce priveste botezul.

[vanghelis007]

In timp ce baba si mosul se jucau cu purcelul pe batatura,ba mosul ii cumparase si o tricicleta ca sa-l invete sa mearga cu ea,la curtea imparatului,fata cea mica a imparatului bocea de ti se rupea inima.Degeaba incercau celelalte fete de imparat sa o consoleze:
-Lasa fata, ca are tata osti si nu o sa ingaduie sa vina orice porc la portile palatului sa te ceara de nevasta.
-Macar sa fie frumos,-zise cea mare care nu era sanatoasa.-Sau sa aiba bani.
-Si pe urma ai vazut tu vreodata ca vreun barbat sa nu fie porc in carnea si respectiv in sufletul lui?-zise mijlocia.Macar putin sorici si tot are.Il stiti pe Mirciulica, baiatul ministrului de la Drumuri, poduri si belele?
-Da, raspunsera celelalte surori in cor.
-M-a invitat intr-o seara la cina.Am servit cina impreuna, intr-un cadru romantic, iar la sfarsit a zis ca este inca devreme si ca fetele de imparat trebuie sa se invete cu greutatile vietii, si sa nu se culce o data cu gastele.
-Hopa, asta batea undeva cu adresa.
-Stai sa vezi soro.Si eu atunci il intreb:”Ce propui musiu?”Iar el:”Te invitam la mine ca sa bei o cafea.”"Si daca o bem aici la cofetarie, ce se intampla?Imi sta zatul in gat”?-intreb eu.”Este problema ta, -imi raspunse el-unde il depozitezi.Dar eu pot sa-ti arat clasorul meu de timbre.”
Acum, eu nu ma omor cu timbrele, parol.Putea sa faca si alte propuneri mai ispititoare.Si ca sa stie ca m-am prins, i-am zis: “Vin daca mai ai cafea si o tigara.” A incuviintat si l-am vazut cum transpira de bucurie ca un purcelus.Ba daca stau si ma gandesc bine, cred ca a scos de cateva ori un guitat de placere.Auzi mangafaua. Credea ca ma imbrobodeste cu clasorul lui, si ca eu am sa pic pe spate si cu picioarele in sus ca o glastra.Nici prin cap nu-i trecea cat de scorpie pot sa fiu.
In clipa aceea se auzira trambitele si un sol intra repede in incapere.
-Domnisoarelor, imparatul a izbandit si acum se intoarce victorios acasa.Toata suflarea a coborat in curte sa-l intampine pe eroul de la Marathon.

[vanghelis007]

Intors victorios acasa, regele puse sa se faca un mare ospat, invitandu-i la sarbatoare pe toti: De la imparati si printi de sange, pana la vladica si opinca.Alergau bucatarii si slugile de colo, colo, taind vite si porci, cat si tot felul de oratanii, vanatorii pornisera si ei prin padurile imparatesti sa goneasca vanatul , si nu putini au fost mistretii, cerbii si caprioarele, ba chiar si ursii care au cazut prada acestora, ca sa impodobeasca mesele intinse.Vinul curgea in cupele de aur, de argint si de lut, turnat de birtasite frumoase si sprancenate,unii spuneau ca si Anita Birtasita, venise la regele nostru ca sa serveasca la mesele cele intinse, iar femeile frumoase faceau ca bautura sa curga in valuri , fara oprire, pana cand aceleasi valuri, ii aruncau pe cutezatorii care au avut curajul sau nesabuinta sa se puna cu ele si sa le infrunte, undeva la marginea cetatii, daca mesele sub care se aciuiau nu mai erau de-ajuns.Lautarii venisera si ei dupa breasla lor si incepusera sa cante cantice vitejesti si de pahar:
“Curge vinul cu vadra,
Dintr-un sorbit el se bea,
Aoleu de maica mea,”
Ca sa vedeti cat de mare s-a facut risipa cu acea victorie a imparatului, daca numai Gruia copilul,
La-mparat cat el mi-a stat,
Tot vinul ca l-a gatat.
Ca-n trei zile si trei nopti,
A baut sute de zloti
A baut trei buti de vin,
Tot vin batran cu pelin,
Si-a mancat trei vaci belite,
Si trei cuptoare de pite.
Era pretutindeni o veselie si un haos, de nu se mai intelegea om cu femeie,si toate neintelegerile care se mai intalnesc astazi intre barbati si femei, cred ca acolo isi au originea.Ba imparatul care se facuse bine, promisese sa ridice o manastire ca sa fie de pomenire, unde sa se roage si sa-i multumeasca lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile pe care i le facuse.

[vanghelis007]

Dupa o saptamana, lucrurile se linistira.Slugile se apucara sa faca curatenie si nu mica le-a fost mirarea cand au mai descoperit printre obiectele aruncate de-a valma, si cativa petrecareti, care sforaiau ca ursul, fara sa stie ca cinstea care o facuse regele acelei cetati se terminase cam de multisor.Acum, masa aceasta sarbatoreasca pe care inparatul o daduse in cinstea victoriei obtinute impotriva dusmanului, a avut si niste consecinte neasteptate.Doi printi din imparatiile invecinate, se prezentara la palat si cerura audienta privata.Fura primiti cu bucurie, si bucuria spori si mai mult, atunci cand se afla ca ei venisera sa le peteasca pe cele doua printese, fetele cele mai mari ale imparatului.Numai fata cea mica, cand auzi una ca asta, se facu parca si mai mica, ba slabi in mod ingrozitor, ceea ce il facu pe imparat sa intrebe ce s-a intamplat, si sa descopere in cele din urma toata tarasenia.Atunci o chema pe fata cea mica in biroul lui si ii spuse:
-Fata mea.Nu trebuie sa te temi de ceea ce ai citit scris in acea carte.In primul rand vreau sa stii ca nu am sa te dau eu dupa orice porc.Ba daca continua sa insiste, sa stii ca voi gasi eu mijloacele legale ca sa te scap de el.Acestea fiind zise, am si eu o mare rugaminte la tine.Daca pana acum ai postit din aceasta cauza,parerea mea este ca trebuie sa indrepti lucrurile si sa pui mana sa bei si sa mananci pe saturate, sa fii iarasi frumoasa, pentru ca nu vreau sa se scrie peste ani si ani, vreo poveste icare sa se numeasca:Fata imparatului cea urata.
In clipa in care imparatul vorbea cu atata patios, se auzi o bataie usoara in usa.Cum nimeni nbu o auzi, dupa cateva clipe, bataia se repeta din nou, de data aceasta, un picut mai tare.
-Intra, -striga imparatul si se indrepta cu fata catre usa.Usa se deschise usor si in poragul ei aparu un tanar ostean,palid la fata si cu o halebarda lunga de vreo doi metri care tremura, zbuciumandu-se in toate partile.
-Ce -i?-intreba imparatul nerabdator, batand cu piciorul in podea.
-Maria Ta,m-a trimis de urgenta sa vin incoace, mai marele strajerilor nostri.
-Dar eu nu te-am chemat.
-Nu, nu, stiu asta.La porti a venit cineva.
-Bun.Si ce vrea acea persoana?
-Sa stea de vorba cu Luminatia Ta.
-Cu mine?Dar voi nu stiti ca abia joi am ore de audienta?
-Ba da.Noi stim, dar se pare ca acea persoana nu stie si insista in mod zgomotos sa intre.
-Si cine este obraznicul acela?-intreba imparatul si ochii lui se inegurara, iar mainile lui devenira nervoase si se repezira la sabia care o tinea prinsa la sold.
-Cum sa va spun…Personal nu am auzit decat ca a facut de doua ori cu glas ridicat,-Guittt…Guittt…
La vorbele acestea ale strajerului, fata cea mica a imparatului ofta si cazu lesinata.

[vanghelis007]

Imparatul o chema pe dadaca fetei si pe cativa slujnitori,de-o luara pe fata cea mica de acolo apoi se duse in sala tronului.
-Sa vina cetateanul.-facu imparatul semn si trambitele sunara .Usa se deschise larg si inauntru, intra un prc tanar si destul de voinic dupa infatisarea pe care o avea.Porcul se apropie de tron, ramase la o distanta respectabila si isi scoase scufia pe care o avea pe cap.
-Sa traiesti Marite Imparate.Sa fii intotdeauna rumen si gras ca un..nu gasi cuvantul potrivit si dupa cateva clipe de tacere rosti:Ca luna si ca soarele.
Imparatul se uita la porc cu ochii mari de uimire.Este drept ca in jurul imparatului erau destui porci, dar ceva mai subtiri, si cu vorba aleasa.
-Multumesc, si bine ai venit.Apropo de aceasta interesanta venire.Care este scopul vizitei tale? Vrei cumva sa capeti vreo slujba de la imparatie?Sau in sfarsit, ce vant te aduce pe la palat?
-Pai sa-ti spun curat, ca un voinic catre alt voinic.Am venit sa-ti petesc fata.
-Dragul meu,-zise imparatul zambind, desi mai degraba ar fi chemat catanele sa il impuste.Este foarte usor sa o iei pe printesa de sotie.Dar dupa aia, fie ea, fie tu, o sa veniti la mine si o sa spuneti ca nu va potriviti la caracter si o sa cereti divort.
-Nici nu se pune problema,-zise porcul impaciuitor.
-Ba se pune.Fie din cauza caracterului dificil al unuia dintre voi, fie din cauza zestrei care nu corespunde unei fete de imparat si care o sa va impinga mai degraba catre saracie si nemultumire.Ori si tu si eu, dorim fericirea printesei asa cum ne pricepem.Dar cel putin, eu unul stiu, ca am sa lupt pentru drepturile ei.Sa fie clar, fara sa fac discriminari, dar nu pot da fata dupa un maimutoi, un porc sau te miri ce alta lighioana salbatica si domestica, numai pentru faptul ca stie sa vorbeasca limba mea sau poseda translator.
-Mi se pare corect.-Zise porcul si facu o plecaciune adanca pana la pamant.-Inteleg Maria Ta, ca vrei sa testezi intr-un fel, calitatile viitorului ginere, desi acest test nu a fost folosit in cazul celorlalti gineri ai Mariei Tale.Dar vorba lui bunicu-meu:La vremuri neobisnuite, se cer si solutii neobisnuite,-ca sa ma exprim asa.
-Bine gandit.-Spuse imparatul.Cred ca-ti dai seama ca nu voi accepta ca fata mea sa ajunga dintr-un palat intr-o cocina.
-Asa este Luminate Imparate.Si atunci ce propui?
Imparatul se gandi cateva clipe.Porcul ii daduse o idee interesanta.Ce-ar fi sa-i testeze capacitatile?Sa-l puna spre exemplu sa faca ceva care nu poate fi facut?Bun.
-Fii atent flacaule.In primul rand, iti cer sa faci de la curtile imparatesti pana la casa ta, un pod de aur batut cu pietre scumpe,iar de-o parte si alta a podului, sa fie tot felul de copaci si pasari de toate culorile, care sa cante cantece nemaiauzite.Pentru asta nu ai nici zece ani, nici cinci, nici macar o luna.Iar fondurile te priveste de unde le iei.Termenul este pana maine dimineata.Vreau cand am sa deschid maine in zori ferestrele palatului ca sa respir aer curat sa vad si minunatia pe care am poruncit-o,cu copacii , pasarile si cantecele lor nemaivazute.Ce zici, te incumeti?
-Ma incumet luminate Imparate.
“Te incumeti pe dracu.Asta numai daca ai fi Michelangelo Buonaroti sau Leonardo Da’Vinci.”-se gandi imparatul si spuse zambind cu bunatate:
-Daca lucrurile acestea nu vor fi implinite, capul tau va sedea acolo unde iti sunt picioarele.
-Asa sa fie Marite Imparate.-zambi porcul si dupa ce mai facu o plecaciune nu prea adanca, fiindca dadea cu burta prea repede de pamant din cauza labelor sale prea scurte, iesi cu spatele din palat.
Ramas singur in sala tronului, impoaratul incepu sa rada, apoi dupa ce trase cateva chiuituri, iesi la randul sau bucuros nevoie mare si se duse in camerele sale.

[vanghelis007]

Dupa ce se lasa noaptea, si batranii lui parinti se culcara osteniti, purcelul, iesi din incapere, se duse afara din batatura casei si se opri in mijlocul drumului.Casele imparatesti se aflau undeva departe, ascunse de zidurile orasului, si doar luna mai poleia cate-un acoperis care stralucea in intuneric cu o lumina scanteietoare.Purcelul, incepu sa scoata niste sunete ciudate, si dintr-o data vantul care abia adia si facea cativa plopi razletiti sa se clatine fosnitori, se opri.Cucuveaua care isi avea cuibul in scorbura nucului batran isi scoase capul ciufulit si se uita cu ochii ei cercetatori si curiosi pretutindeni.Nu se mai auzea nimic, decat boscorodeala porcusorului, care spunea ceva intr-o limba necunoscuta.De-odata, un nor intunecos, aparu undeva in orizont si se misca silentios apropiindu-se de casa batanilor.Cand ajunse deasupra, din norul acela incepura sa cada scantei luminoase.In tot acest timp, doi dragoni zburatori, trecura de o parte intr-alta a cerului.Alte surse luminoase, asemanatoare unor licurici, dar mult mai mari decat acestia,venira si plecara de pe cer, rotindu-se si desenand cuvinte si dare luminoase, pe care nu le citea nimeni.Obiectele care cazusera din norul cel intunecos, semanau cu niste lune pline si lumina lor se risipea imprejur ireala.Se echilibrara la o inaltime de vreo suta de metri de pamant, scotand niste sunete muzicale cum nu se mai auzisera niciodata.Si brusc din ele incepura sa coboare niste demoni inaripati, imbracati in niste vesminte stranse pe trup si cu aripi fosforescente.
-Ne-ai chemat stapane?-intreba una dintre creaturile acelea care semanau mai degraba cu niste creatii infernale decat cu niste plasmuiri facute de Dumnezeu.
-Bine ai venit Clonotarf-zise porcul cu o voce adanca si o explozie de lumina il facu sa-si lepede vechea infatisare si sa apara in toata splendoarea lui omeneasca.
-Ce poruncesti stapane?-intreba din nou Clonotarf si o lumina rosie il invalui din cap si pana in calcaie.
-Uite ce vrea imparatul-zise porcul, si povesti de-a fir a par intreaga tarasenie.
Clonotarf zambi.
-Cat de mare vrei sa fie constructia?-intreba el.-Sa fie ca podurile acelea care le-am construit pe Luna, sau sa aiba dimensiunile canalelor de pe Marte.
-Nu, nici una, nici alta.Totul trebuie sa fie facut in proportii strict terestre.Poti sa faci asta?
-Doamne, Maria Ta, cand ai sa pui sluga ta sa faca si lucruri ceva mai serioase?-Si Clonotarf continua cu o voce egala si rece.Voi aduce aur de pe Ganimede, argint din minele de pe Uranus si pietre pretioase de pe Jupiter.Copacii am sa-i iau din constelatia Fecioarei si pasarile din Leul si Gemenii.Sigur, nu inainte ca toate acestea sa fie controlate, corectandu-se mutatiile genetice, ca sa nu avem surprize si sa apara si forme pe care le controlam mai greu.
-Asa sa faci,-zise printul Porc.Clonotarf batu din palme.Imediat, robotii Kobolzi, monstri aceia uriasi, cu nasul turtit si cu mainile ca lamele de buldozer, se avantara cu o viteza uimitioare.Pamantul fu excavat si locul lui fu umplut cu niste materiale cum nu se mai vazusera pana atunci.Niste androizi, parand paianjeni uriasi, incepura sa impleteasca metalele pretioase si scoasera niste fire stralucitoare ca niste cabluri groase de un cot, pe care le intinsera in lungul drumului.Cand tocmai incepuse sa se racoreasca de ziua,cele poruncite de imparat fura facura intocmai.Clonotarf se apropie de Printul Porc si se inclina respectuos.
-Ordinele tale stapane au fost implinite intocmai.
Printul incuviinta, si batu din palme.Demonii zburatori isi intinsera aripile si disparura intr-o clipita.Lunile devenira palide si de-odata se preschimbara intr-o jerba de lumina care se amesteca cu lumina aurorei care infiora cu prezenta ei delicata, marginile orizontului.

[vanghelis007]

Norul se topise si el.Aerul era rece si imbalsamat de mirosul misterios al unor flori care margineau marginile podului, de la izvoarele acelor pomi maiestuosi fara chip, si isi amestecau miresmele delicate cu sunetele unor pasari al caror cantec minunat aminteau de gradinile raiului.Nici gradinile reginei din Saaba, nu erau asa de minunate, iar cele construite de Semiramis, pareau niste umbre ponosite si bolnave ale acestor prezente de-a dreptul triumfale.Daca ar fi sa dam un nume acestei minuni savarsite, i-am putea spune fara gres,-Desavarsire.Porcul grohai multumit si se intoarse in casuta batranilor, culcandu-se pe rogojina de aur care-o inlocuise pe cea de papura, veche si ponosita.
Imparatul, invelit in plapuma lui de matase, se foi in pat, se rasuci cand pe o parte cand pe cealalta, apoi striga la strajerul care pazea canaturile usii sa stinga lumanarile si faclele aprinse, fiindca trebuiau sa faca economie si poentru ca ii deranjau ochii.
-Cu neputinta Maria Ta.-zise strajerul.Toate lumanarile, festilele si faclele au fost stinse chiar din clipa cand Maria Ta s-a culcat sa doarma.Lumina nu vine dinauntru, ci din afara.
-Ce spui?-se mira imparatul.-Cum adica lumina vine din afara?
-Asa bine.
-Dar ce, s-a facut asa repede de ziua?
-Nu pot sa spun asta, dar cred ca peste noi a cazut o bucatica din raiul lui Dumnezeu.
-Mai lasa chestiile astea politice.Sau tu nu stii ca “Raiul sunt eu?”-zise imparatul cu emfaza.
-Asa o fi Maria Ta.Dar cel care a facut lucrurile de afara nu stia acest lucru.
-Ce bodoganesti mai neadormitule?
-Maria Ta, nu trebuie decat sa se dea jos din pat si sa vina pe balcon sau la fereastra.
Strajerul vorbea cu atata seriozitate, incat imparatul se intreba daca nu cumva viseaza, sau vorbeste prin somn .Mai stia el un paznic care tot asa , adormise in post, si avusese un cosmar.Cand s-a trezit, cosmarul se transformase in realitate.In fata lui scriind un proces verbal se afla un politist, care nota de zor, cu o bucurie diabolica in ochi.

[vanghelis007]

Intrigat de lumina aceea blanda care batea in zidurile palatului sau ,si de cantecul pasarilor, imparatul se dadu jos din pat, isi lua papuceii in picioare, isi indrepta motul de la fes care tot incerca sa il necajeasca, intrandu-i in gura, si se indrepta catre fereastra deschisa.Ceea ce vazu, il facu sa ramana cu ochii bulbucati si cu gura cascata.O minunatie de pod de aur se intindea de la portile palatului sau.Pomi umbrosi cu frunze de toate culorile imprastiau in jurul lor o lumina parfumata de ghirlande de flori ale caror cupe semanau cu niste trandafiri uriasi.Pe ramurile acelor pomi de-a dreptul ireali, zburau pasari ale paradisului, al caror penaj, parea ca este curcubeul insasi, iar in gusile lor fermecate, se zamislea o cantare nemaiauzita, de parca acolo, ar fi plans ingerii.Nu mai spun, ca marginile podului erau marginite de ceva care semanau cu zidurile, dar aceste margini erau facute dintr-un metal care parea sa fie de aur.Mesteri necunoscuti, izvodisera in peretii aceia, tot felul de intamplari, cu oameni animale, plante si locuri,cum nu se mai putea de frumos, ca un fel de dantelarie, pusa peste un filigran.Nici piramidele faraonilor Keops si Kefren, nu aratau atat de impresionant, iar celelalte minuni ale lumii aratau ca niste mazgaleli groaznice facute de niste handicapati.
-Imi place.-zise imparatul cand putu sa respire .Dar minunile nu se rezumasera numai la podul construit de acest misterios Apolodor din Damasc al basmului.Insasi coliba mosului si a babei, suferise modificari fundamentale. Porcul o transformase cu ajutorul prietenilor sai veniti de sus, intr-un castel ale carui turnuri se inaltasera pana la cer, si de frumusetea caruia, insusi mesterul Manole ar fi fost invidios.Insasi baba si mosneagul, fura imbracati de mainile nevazute si usoare ale acelor ingeri, in porfira imparateasca, si apoi acoperiti cu o plapuma scumpa de atlaz.Obiectele saracacioase din coliba, nu disparusera, numai ca blidurile de lut, devenisera de aur si argint , iar linguroaiele de lemn inegrite de vreme, se facusera ceva mai mici, tocmai bine cat sa intre in gura si erau toate de aur.Insusi cutitul ruginit pe care mosul il facuse candva dintr-o bucata de sabie ruginita, stralucea acum ca argintul, iar manerul lui de fildes, era imbogatit cu tot felul de pietre pretioase.Mainile babei si ale mosului, erau impodobite cu inele grele in montura de aur a carora, straluceau pietre pretioase de rubin, diamante, ametist, cum nu mai vazusera si nu purtasera ei niciodata.Cand se sculara cei doi, ramasera la fel de muti de uimire ca si imparatul apoi, cazura in genunchi si se rugara plini de uimire si teama, multumind lui Dumnezeu, pentru marea cinste care le-o facusera, desi ei erau oameni sarmani care erau mult prea simpli si curati la suflet ca sa merite asemenea bunatati pe care de regula oamenii le viseaza toata viata dar foarte rar ajung sa se bucure de ele numai cei smecheri sau inzestrati cu un defect la mana stanga.Si asta in conditiile in care cei care se ocupa cu controlul averilor, ori sunt prosti, ori o fac pe prostii, ori au fost corupti ca sa isi scoata ochii sau sa isi vare degetele in urechi pana la incheieturi.

[vanghelis007]

Date fiind intamplarile petrecute peste noapte, atitudinea imparatului se schimba in mod radical.Il chema pe sfetnicul lui de taina si il intreba:
-Ia spune, batranul meu sfetnic, care este parerea ta.
-Maria Ta.-zise sfetnicul-Va trebui sa amani toate celelalte preocupari peste o saptamana si sa pregatesti nunta fetei Domniei Tale, cu Excelanta sa Printul Grohaila.
Vazand ca imparatul inca mai sovaie, sfetnicul spuse:
-Numai pentru un salariu de o suta de ori mai mic si eu te pup cu entuziasm pe toate partile,inclusiv urmele pe care le lasi in tarana, desi am o alergie infioratoare la praf si de fiecare data, in urma excesului, ma acopar de pete rosii, de parca am variola.Nu mai spun despre celelalte locuri cat si de bucuria cu care te pupa toti supusii tai, moment in care ma rog lui Dumnezeu ca Inaltimea Ta sa fi facut baie si sa nu fi stat imbracat si neimbaiat mai mult de trei zile din cauza treburilor statului.Daca eu, un slujitor de credinta pot sa fac acest lucru pentru a arata dragostea mea netarmurita, de ce nu ati putea si Dvs., sa faceti aceeasi chestie?
-Hm..-zise ganditor imparatul.
-Maria Ta, nu sovai.Traim intr-o democratie.Imparatul nu trebuie sa aiba orgoliu, ci o gura care sa fie in stare sa se exprime emotional.Cand traia imparateasa, -pana sa divortati de ea,-de cate ori nu a ramas cu gura cascata, pentru ca ati pupat-o in niste locuri unde nici ea nu se astepta?Aici in sala tronului, in camera de oaspeti, sau la maternitate cand a nascut printesele.Este drept ca la ultima porintesa, ati incalcat protocolul si din cauza aceasta imparateasa s-a suparat tare mult si a bagat divort, cerand o jumatate de imparatie, drept despagubire pentru fecioria ei pierduta, despre care gurile rele spun ca a pierdut-o in conditii misterioase, dincolo de zidurile palatului.Si pana astazi nu se stie ce s-a intamplat, iar comisarul sef, a preferat sa-si dea demisia pentru incompetenta in serviciu, decat sa spuna ceva, semn sigur ca era foarte destept si de aceea a iesit la pensie cu un cont destul de gras in insulele Caiman.
-Deci esti de parere ca trebuie sa-l pup?
-Puteti sa delegati pe cineva, desi in public, ar trebui sa il pupati pe bot, sau in sfarsit pe rat, ca sa vada populatia ca nu faceti deosebiri rasiale, ba mai mult, va recomand sa-l tineti cu tandrete, cu doua degete de codita.
-Si daca ma imbolnavesc de febra porcina?-intreba imparatul, cu o voce in care se strecurase indoiala.
-N-avem noi norocul asta.-ofta sfetnicul de taina.-Ca sa vedeti cum pun problema analistii politici,un prieten de-al meu de la ziarul de scandal,-Barfa mileniului,-m-a intrebat daca nu am vreo pila la Printul Grohaila.Daca nu pentru functia de sofer, macar sa-i spele parbrizul cu limba in timpul liber.Limba lui are calitatea ca umezeste cu scuipici, si apoi sterge bine , incat lasa totul uscat si curat.
-Da mai, dar aceasta calitate, este de fapt o dexteritate, o adaptare a ziaristilor de la ziarele si revistele de scandal.Unii mai dezgroapa mortii, ii aranjeaza si-i da de proaspeti, desi cazurile s-au imputit de mult .
-Asa este Maria Ta.Dar nu stii ca uneori trebuie sa mai abatem atentia populatiei de la problemele actuale?

[vanghelis007]

-Important este ca sa o hotarati pe fata cea mica sa il accepte ca sot pe Printul Grohaila.
-Dar daca nu vrea?
-Trebuie sa ii explicati ca este o problema de stat, si ca va trebui sa se sacrifice.
-Da mai, dar dupa ce o marit cu porcul ei, va trebui sa o judec si sa o pedepsesc pentru zoofilie.
-Maria Ta, nu trebuie nici sa o judeci, nici sa o pedepsesti.Lucrurile acestea vin de la sine.Ne invartim intr-un cerc vicios.Nu stiu daca ai observat ca intr-o batalie, batausii nostri nationali devin eroi, cata vreme batausii celorlalti devin criminali.Daca te muti pe tronul celalalt, vezi lucrurile invers.Frumusetea este ca istoria se repeta, dar nu se schimba niciodata.Sau in cel mai reusit caz, alterneaza intre cateva posibilitati, la fel de proaste in toate cazurile.Nu istoria trebuie sa o schimbam, ci perspectiva din care vedem noi istoria.Din acest motiv s-a inventat parfumul.
Zis si facut.O cheama imparatul pe fata cea mica la dansul, si ii spune:
-Fata mea.
-Va sa zica esti de acord sa ma marit cu necioplitul ala.
Fata desteapta foc.S-a prins numai pentru faptul ca imparatul se uita pe pereti in loc sa o priveasca in ochi.
-Situatia politica, draga mea.-zise imparatul oftand.-Nu stiu daca ai observat, dar opozitia imi joaca in coaste si vrea o politica mai relaxata.Ori o asemenea politica, presupune sa o las si pe ea sa fure, ca ceilalti au furat destul.Asta nu inseamna ca este si adevarat.Dar furtul, este la un moment dat ceva ereditar.Califul Al Rasid, a facut urmatoarea experienta.-imparatul incepu sa se miste de colo colo, prin sala tronului.-A chemai intr-o seara pe cei doi viziri, de mana stanga si de mana dreapta, pe prietenul sau Giafar si pe inca vreo cinci inalti demnitari la o masa.Numai ca pe masa, se gasea o cratita mare plina cu pietre scumpe, perle si lingouri mici de aur, plus niste monede de aur destul de grele, pe cat de mici aratau.Si la un moment dat a facut semn slugilor sa stinga facliile care luminau sala.A trecut un minut, a trecut doua, pe urma pe la al treilea minut s-a auzit o voce care a spus cu un glas ragusit si care nu a putut fi identificata:
-Mai ne tineti mult cu lumina stinsa?Ca noi am terminat.
Intr-adevar.S-au aprins facliile, si cand califul s-a uitat pe masa, in cratita cu podoabe nu se mai afla nimic.Cand califul a inceput sa-i intrebe cine a luat bijuteriile din cratita, toti comesenii au ridicat neputinciosi din umeri.Atunci califul a inteles ca nu oamenii sunt hoti, ci imprejurarile sunt prielnice.Oaspetii lui, facusera ceea ce erau cel mai bine invatati, iar daca aici a fost nevoie de trei minute, ca sa comita o infractiune, dincolo de palatul califului, totul s-ar fi desfasurat mult mai repede si fara zgomot, iar cei fraudati nici macar nu si-ar fi dat seama de ce se intampla.
-Inteleg ce spui Maria Ta, dar ce legatura are asta cu faptul ca vrei sa ma marit cu un porc?
-Maritisul, ca si multe din faptele noastre sunt o chestiune de fatada.Omul vede ca faci ceva, si te judeca prin prisma acelor fapte vizibile, nu pentru cauzele care te determina sa le faci.Printul Grohaila, a primit sa faca ceea ce orice print in mod normal nu poate sa infaptuiasca, iar aroganta lui, la care as adauga neputinta de a realiza un lucru concret, l-ar fi dus in mod normal la pierderea capului.Domnisoara, porcul asta a demonstrat ca are vana in el.Ca sa nu sune scabros, pot spune ca are coloana vertebrala.Nu stiu cine i-o sustine, dar o are in mod sigur.Aceasta este esenta puterii.Eu i-am aratat zadarnicia, el mi-a demonstrat ca este puternic si isi permite asta, in ciuda infatisarii.Fiind porc, in mod normal, nu se poate realiza o uniune matrimoniala, deci ea nu va exista niciodata.Dar faptul ca el detine cheia puterii, ma determina sa-i ofer iluzia realizarii unei dorinte imposibile si sa apropii de tron un dusman virtual, a carui forta si nici intentii nu le cunosc.

[vanghelis007]

Desigur, nu se facu nici o nunta.In primul rand trebuie sa retinem faptul ca preotul nu prea a fost de acord, dar dupa ce imparatul a spus ca reparatia acoperisului bisericii depinde de spectacolul pozitiv oe care il va oferi preotul,acesta a acceptat.Pana la urma, se punea in balanta un pacat minor-acela de a casatori o femeie cu un animal, desi in esenta, casatoria se savarseste tot intre doua animale, deosebirile fiinbd legate de infatisare, limbaj si tabieturi.Poate ca preotul s-ar fi opus cu vehementa acestei caricaturi de sfintire a casatoriei, daca serviciul secret al palatului, nu ar fi descoperit o relatie interesanta si bineinteles foarte secreta, dintre preot si fata primarului.Nu ca preotul nu ar fi avut si el dreptul sa se mai abata de la caile credintei,mai ales ca Biblia nu neaga casatoria dintre oameni si nici chiar dintre preoti si enoriasele lor, cu conditia ca numarul enoriaselor sa se reduca la una, iar relatia lor sa fie sfintita de biserica.Dar primarul era un om zdravan, pe cat de slabut era preotul, si se baza mai mult pe pusca si pe pumni, decat pe Dumnezeu.Ori cat ar fi fost Dumnezeu de puternic, prefera sa il lase pe preot sa se descurce singur decat ca primarul sa traga in El din greseala.Dumnezeu se dovedea in felul acesta diplomat, in sensul ca putea sa-l judece pe primar ceva mai tarziu, de impuscarea discipolului sau, dar lucrul acesta nu l-ar fi ajutat pe preot cu absolut nimic.Asa ca hotararea preotului se inclina unde trebuie cand afla ca o anumita informatie delicata, ajunsa unde nu trebuie, ii putea pune sanatatea in pericol, mai repede ca gripa aviara sau un accident intamplator de masina.Si pe urma, se punea problema moralitatii.Putem intotdeauna sa-i judecam pe altii ca sunt imorali, uitand in mod deliberat, ca tocmai ne-am extras picioarele din strachinile in care am calcat cu atrata nepasare juvenila si usurinta.
“Daca tata imparatul, cotoiul asta batran si muieratic a vrut sa ma marit cu o jigodie,si tot asta a fost si voia Domnului care s-a facut ca nu pricepe cand preotul a asezat pirostriile pe soldurile lui Grohaila imparat , pentru ca i se aburisera ochelarii,asa sa fie,-a zis fata cea mica a imparatului, si a adormit cu lacrimile in ochi.S-a trezit biata de ea cu inima batandu-i navalnic, in clipa in care s-a simtit cuprinsa pe intuneric de doua brate puternice si a vazut ca trupul ei de dansatoare, s-a potrivit de minune unui trup la fel de suplu care mirosea a str.8, iar grasimea fusese inlocuita cu o musculatura de halterofil sau de boxer, aranjata la mare stiinta pe toate oasele, iesiturile si vaile trupului aceluia de inotator de performanta.Nu mica i-a fost iarasi surpriza, cand o voce placuta si seducatoare, ca a lui Mircea Radu, o ademenea in caravana dragostei,in care ea se si grabi sa se urce cu ochii inchisi.
-Draga mea, eu sunt Fat-Frumos.
-Fat-Frumos ca un porc?
-Nu.Fat-Frumos ca Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana.
-Dar ce draga, tu esti hermafrodit?
-Nu iubirea mea.-Rosti Mircea Radu cu o voce groasa si sexi, care o facu sa se simta ca in “Lacrimi de iubire” sau “Inima de tiganca”, de parca “Inima de imparateasa “nu ar fi fost suficient. Si am sa-ti dovedesc in clipa urmatoare cum sunt.Sper ca si tu sa fii de acord, iar daca ai cumva emotii, sa stii ca am luat o sticla de coniac de la taica-tau din pivnitele imparatesti, pe care am de gand sa o facem fifti-fifti.
-Dar pielea ta de porc?-intreba fata de imparat, vazand ca in locul soriciului zgrumturos, sub palmele sale se intindea o piele calda si catifelata ca apele linistite si matasoase ale unui ocean.
-Draga mea, pielea aceea este un fel de haina care ma protejeaza de soarele planetei tale.Este ceva …imi pare rau, ca nu pot sa-ti explic, de fapt eu pot sa o fac, dar tu nu ai sa prea intelegi, asa ca daca vrei, putem sa vorbim despre altceva.
-Si codita?-intreba curioasa fata de impoarat, vazand ca Grohaila Imparat nu avea nici urma de coada.
-Coada am, draga mea.Doar ca din motive numai de Dumnezeu stiute, aceasta se gaseste in alta parte.Iar daca pe tine nu te deranjeaza, si eu ma pot face ca nu o bag in seama.

[vanghelis007]

Intr-adevar, porcul se dovedise a fi fermecat din moment ce putea sa ia aceasta infatisare ambigua, care ii facea pe oameni sa-l vada ziua ca pe o oratanie iar noaptea, numai intr-un singur caz privat, ca pe o fiinta omeneasca, cu nas, gat , urechi si alte accesorii delicioase.Partea cea mai trista este ca unii isi pastreaza infatisarea de porc si npoaptea nu numai ziua, si isi arata soriciul si in imprejurari deoasebite, pentru ca ce a facut Dumnezeu si educatia parintilor, numai Dumnezeu mai poate desface si asta cu mare greutate.Cand imparatul o vedea pe fata lui cum il pupa ziua pe porc pe batatura sau il scarpina pe sub grumaji, ii venea sa urle de necaz.Iar porcul, parca numai asa de-al dracului, ca sa ii faca in necaz se tavalea si grohaia multumit, ducandul pe imparat la exasperare.Nu de putine ori, cate o pusca se ivea la geamurile palatului si il lua la catare pe Printul Grohaila, iar porcul se intorcea grohaind nepasator cu spatele si isi ridica codita ca un tirbuson,de parca l-ar fi invitat pe lunetist sa il pupe pe sorici.Intr-o zi, se rataci pe batatura palatului si o batrana vrajitoare.Avea parul alb si latos, un nas ca de plastilina si niste ochi ageri cu care se uita curioasa prin toate partile.Cand un om se uita cu atata atentie de jur imprejurul sau,o face ori pentru ca nu stie unde se afla si incearca sa se acomodeze cu locurile care ii sunt straine, ori ca sa vada daca este ceva bun de luat si care-i face lui de trebuinta mai tarziu.Pentru ca asa este lumea noastra alcatuita, din oameni care sunt vrednici si unii se dovedesc mai strangatori decat ceilalti.Porcul nu era in coteata princiara ci zburda plin de bucurie cu cine stie ce oratanii prin curte, iar cainele latra dandu-i ocol si privindu-l de fiecare data cu o adanca uimire.Baba se asezase pe o buturuga.Fata imparatului, simti mila pentru ea si ii aduse un pahar de apa minerala si o farfurioara cu dulceata de visine.Femeia multumi , lua o lingurita de dulceata si varand-o printre gingiile ei stirbe, se uita strapungator la fata imparatului:
-Da buna dulceata facusi fata mea.Se vede ca desteapta a fost femeia care te-a invatat sa faci astfel de lucruri si ca barbatul tau, se bucura de o asemenea nevasta faina ca tine.
-Of,-ofta fata imparatului.
-In ziua de astazi, muierile cele tinere, nu stiu decat sa-si faca unghiile, sau sa le schimbe cu altele false, sa nu zgarie prea rau, iar la capitolul cina sau pranz, prefera mai repede sa mearga in oras decat sa stea sa faca o ciorbita, o tocanita de pui, sau o portie zdravana de macaroane cu branza.Ehei…Este mai usor sa-ti tai poalele, decat sa-ti sufleci manecile.De aia si numarul de divorturi a crescut in mod ingrijorator, iar totri boschetii sunt plini.Nu mai ai loc de concurenta.-zise baba in mod misterios.Dar tu de ce oftezi, din moment ce fericirea pare sa te imbratiseze din toate partile?

[vanghelis007]

-Draga mea matusica.Cum sa nu calc pe cararile tristetii, atunci cand barbatul meu se poarta ziua ca un porc, iar noaptea ca un drept credincios?Ba uneori, devine de-a dreptul pervers, ca mi-e si rusine sa mai merg la spovedanie, sambata si dumineca.
-Aoleu, muica.Aici trebuie ca este o facatura vrajmasa.Cred ca barbatul tau are cununiile legate.Norocul tau este ca am trecut pe aicea si ca stiu ce sa fac ca sa te scot din necazuri.Dar sa stii ca vraja se dezleaga cu mare greutate si scarba, ba si cu o gaina neagra si cu vitelul de pe batatura, pe care dupa ce am sa plec eu, nu ai sa le mai vezi.
-Macar de-ar fi numai atata.Ba daca ma ajuti, pot sa iti mai dau pe deasupra si doua vaci cu lapte.
-M-ai convins.Dar sa mai adaugi si calul acela din grajd, pe care il aud ca necheaza, ca baba este batrana si o cam dor picerele de atata mers pe jos.Cred ca am osteoporoza la piciorul drept, reomatism la cel stang, si junghiuri cu palpitatii in cocoasa si asta mi se trage de la card..pardon, de la cord, pentru ca pun atata suflet si inima, ca uneori si eu ma sperii maicuta.Deci batem palma?
-Batem-zise fata de imparat.
-Dar ai peste 18 ani, ca nu dezleg de cununii si alte chestii, decat de la majorat incolo, fiindca nu am chef sa am de-a face cu parintii sau tutorii.La varsta mea , sa ma apuc de atletism, cu bolile pe care ti le-am enumerat pana acum, este o problema.
-Da maicuta.
Baba se scula in picioare, incepu sa se roteasca ca o uriasa pasare neagra si sa-si legene bratele.Tinea ochii inchisi, si din gura ei uscata si stirba, incepura sa iasa niste vorbe carora oricat se stradui fata imparatului, nu le deslusi sensul.
“Probabil ca a facut scoala la fara frecventa”-isi zise in gand fata cea mica a imparatului, in vreme ce baba, isi spunea in gandul ei:”Doamne, cat de tanara si de blonda este.Ce inseamna si cartea asta.Te prosteste intr-asa hal, ca asa ramai toata viata.Dea Domnul sa mai intalnesc doua proaste ca ea, ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap, si renunt la pensia de stat, pentru ca si-asa, nu-mi ajunge nici de tigari.Chilipir…”
Probabil ca strigase cuvantul de cateva ori cu voce tare, pentru ca o vazu pe sub gene pe fata imparatului ca se uita la ea contrariata, si o auzi cum o intreaba:
-Dar ce inseamna cuvantul acesta, Chilipir?Sau se scrie cu kapa?
-Nu stiu exact cum se scrie, dar se pronunta asa cum am zis eu.Si am sa te rog nu ma mai intrerupe, ca desfaci vraja si va trebui ca sa o refac, sa mai adaugi si gainile acelea care alearga ca niste umbre bezmeticepe batatura.-raspunse baba in raspar.
-Nu-i o problema.-zise fata imparatului si tacu din gura.
Baba continua sa spuna si sa bolboroseasca toate draciile care ii trecura ei prin cap, apoi se prabusi si incepu sa respire greu si sa scoata clabuci din gura.
Clabucii ii scotea foarte usor, deoarece sapunul pe care il varase intr-un moment de neatentie, facea clabuc din abundenta.Uneori chiar in exces de zel.Se sterse la gura, extrase cu poala camasii sapunul si vorbi cu o voce limpede:
-Gata, eu, mama Omidee, -am facut scoala la Paris (intr-adevar, fusese la Paris, dar ca sa cerseasca si au trimis-o inapoi in tara cu primul avion, dupa ce primului ministru ii disparuse o pereche de ochelari cu rama scumpa, iar presedintelui, stiloul cu penita de aur cu care semna decretele.)-te-am scos.Vezi asta?
Baba scoase din buzunarul sortului ei jerpelit o ata, care nu era decat un mat de gaina uscat, semanand la fel de bine cu un limbric.Maine dimineata, cand sotul tau doarme, sa legi ata asta de piciorul lui stang.Sa ai insa grija, sa nu-l legi de celalalt ca degeaba am muncit azi, si se duce toata vraja de rapa.Si acum, imi dai ce mi-ai promis?
Si cum fata incuviinta, baba rupse o nuia din gard si incepu sa mane iute-iute cele doua vitele si calul, uitand ca are niste boli care apasau cumplit asupra trunchiului ei cocosat si asupra picioarelor ei uscate.Ba din graba prea mare, uita de gaini, lucru pe care si-l reprosa dupa aceea toata viata, dar nu mai avu curajul sa trimita un fax fetei de imparat sa i le trimita prin coletaria de stat.

[vanghelis007]

Cand dadura zorii in dimineata urmatoare, fata se ridica usurel in capul oaselor , scoase din buznarul pijamalutei matagusul acela,pe care il lega asa cum spusese baba, facand o fundita foarte frumoasa.O clipa mai tarziu, fata de imparat il vazu pe sotul ei, Printul Grohaila, sarind in sus cu fata cuprinsa de o mare si adanca suferinta.
-Ce-ai facut nefericito.-striga el.
Pe glezna unde fusese infasurata ata aceea blestemata, carnea incepuse sa sfaraie, ca arsa de foc.Imediat camera se umplu de fum si o lumina orbitoare o facu pe fata imparatului sa isi duca mainile la ochi.Printul disparuse.In camera mirosea a ozon, si afara incepu sa ploua, o ploaie atat de deasa si de furioasa, cum nu se mai intamplase niciodata lucrul acesta.In lumina fulgerelor care filigranau cerul, se putu vedea plutind un obiect rotund, care semana cu o farfurie.Acesta pluti cateva minute deasupra varfurilor plopilor, apoi fu invaluit de lumina unui fulger orbitor care-l infasura ca intr-o camasa, dupa care disparu la fel de misterios cum aparuse.Ziarele locale au amintit aceasta intamplare , fugitiv in buletinul de stiri si fu criticat organismul care se ocupa de aceasta problema controversata, dar fiindca obiectul nu aparuse pe radar si nici nu fusese observat de nici un om cu carte, a doua zi stirea fu schimbata cu o alta de interes general:”Cand pica guvernul”.Dar guvernul stiind ce vrea, nu a picat, si-a vazut de treaba, asa ca opozitia a murit de ciuda si din aceasta cauza, supravietuitorii au inceput sa dezlege cuvinte incrucisate.