Corinda
Si vantul in cer aripile-si prinde,
Cu luna si stele si fulgi albi de nea,
Iar noaptea- tacere acum ne cuprinde,
Si ninge, si ninge, mai cade o stea.
Pamantul e alb, si pomii sunt umbre,
Se roaga de Domnul cu totii-n genunchi,
Doar clopotul bate, cu ecori profunde,
Si geru-si infige, iar coltii in trunchi.
Pe camp s-au pornit la colind zurgalaii,
E noaptea cea sfanta, batranul Craciun,
Iar bate la usa, il latra dulaii,
Si noaptea-l alunga, cu crengi de alun.
Din cer cade alba ninsoarea ca mieii,
Si Domnul se naste acum la Betleem,
Cu lacrimi de aur in coltul odaii,
Ne-ndeamna si bradul, ca vinul sa-l bem.
Sarmalele umplu acuma iar masa,
Si stau cozonacii in linie drepti,
Corinda rasuna si plina e casa,
Si vine Cristos, daca-l astepti.
Afara ninsoarea alearga ca mieii,
Si steaua pe cer lumineaza de sus,
E liniste noaptea in coltul odaii,
Si-n sufletul nostru, adoarme Iisus.