Moderatori: cristian1, Paulici, bb_girl, Katutza, bozvaci
de`amoru`artei scrie:Nevasta-ta stie cum gandesti?
de`amoru`artei scrie:Realist sau Extremist?
N|MEN| scrie:Era o vreme cand eram dur,desfranat si plin de indiferenta la suprafata , dar in realitate , in adancul sufletului , doream doar dragoste si tandrete si o persoana care sa ma iubeasca asa cum sunt , fara dorinta de a obtine ceva in schimb.Era o vreme cand eram mic si tanar si credeam , si speram...Eu eram Toma , iar ea Ileana...Era o vreme cand eram doar noi doi in micul nostru univers egocentrist , fara sa ne pese de cei din jur.Fara sa ne pese de ploaie , vant , frig , oboseala si foame,cand ne incalzeam tinandu-ne in brate si fiecare minut fara celalalt parea o eternitate.Era o vreme cand imi sorbea fiecare cuvant scos ca si cand ar fi fost cel mai intelept lucru auzit vreodata.Era o vreme cand as fi renuntat la tot pentru ea si ea ar fi facut acelasi lucru pentru mine.Era o vreme cand mi-a daruit cele mai frumoase doua lucruri din lume , cand universul nostru mic s-a marit , devenind mult mai frumos si mai plin de viata.A venit o vreme cand fiecare zi pare ca te duce spre acelasi final dureros , inevitabil.A venit o vreme cand eu sunt tot acelasi om "mic si tanar" , care spera si crede intr-un basm in care sufletele lupta sa-si gaseasca jumatatea si sa devina , ca la inceput , un tot divin.A venit o vreme cand e langa mine , dar nu o mai simt aproape , cand singurul lucru pe care mi l-am dorit in adancul sufletului , il daruieste altcuiva...cand ea isi cauta alt suflet pereche...cand fiecare zi "petrecuta" in doi , devine alta zi plina de aceeasi singurate bizar de dureroasa in care eu astept si sper sa devina aceeasi persoana pe care am intalnit-o la inceput , in care eu eram Toma al ei , iar ea Ileana mea.Asta e povestea mea si-a ei.
Sfarsit?
P.S.: Am pus subiectul asta fiindca ceea ce am scris se incadreaza in doua topice.
de`amoru`artei scrie:N|MEN| scrie:Era o vreme cand eram dur,desfranat si plin de indiferenta la suprafata , dar in realitate , in adancul sufletului , doream doar dragoste si tandrete si o persoana care sa ma iubeasca asa cum sunt , fara dorinta de a obtine ceva in schimb.Era o vreme cand eram mic si tanar si credeam , si speram...Eu eram Toma , iar ea Ileana...Era o vreme cand eram doar noi doi in micul nostru univers egocentrist , fara sa ne pese de cei din jur.Fara sa ne pese de ploaie , vant , frig , oboseala si foame,cand ne incalzeam tinandu-ne in brate si fiecare minut fara celalalt parea o eternitate.Era o vreme cand imi sorbea fiecare cuvant scos ca si cand ar fi fost cel mai intelept lucru auzit vreodata.Era o vreme cand as fi renuntat la tot pentru ea si ea ar fi facut acelasi lucru pentru mine.Era o vreme cand mi-a daruit cele mai frumoase doua lucruri din lume , cand universul nostru mic s-a marit , devenind mult mai frumos si mai plin de viata.A venit o vreme cand fiecare zi pare ca te duce spre acelasi final dureros , inevitabil.A venit o vreme cand eu sunt tot acelasi om "mic si tanar" , care spera si crede intr-un basm in care sufletele lupta sa-si gaseasca jumatatea si sa devina , ca la inceput , un tot divin.A venit o vreme cand e langa mine , dar nu o mai simt aproape , cand singurul lucru pe care mi l-am dorit in adancul sufletului , il daruieste altcuiva...cand ea isi cauta alt suflet pereche...cand fiecare zi "petrecuta" in doi , devine alta zi plina de aceeasi singurate bizar de dureroasa in care eu astept si sper sa devina aceeasi persoana pe care am intalnit-o la inceput , in care eu eram Toma al ei , iar ea Ileana mea.Asta e povestea mea si-a ei.
Sfarsit?
P.S.: Am pus subiectul asta fiindca ceea ce am scris se incadreaza in doua topice.
Aici nu e ganduri fara noima.
p.s. Unii oameni se mai desteapta, nu raman prosti toata viata.
Eu zic sa'ti faci autocritica si o sa gasesti vinovatul.
O relatie nu se termina pentru ca ea "isi cauta sufletul pereche", ci din cauza unor greseli impardonabile.
Sfarsit.
N|MEN| scrie:A venit o vreme cand e langa mine , dar nu o mai simt aproape , cand singurul lucru pe care mi l-am dorit in adancul sufletului , il daruieste altcuiva...cand ea isi cauta alt suflet pereche...cand fiecare zi "petrecuta" in doi , devine alta zi plina de aceeasi singurate bizar de dureroasa in care eu astept si sper sa devina aceeasi persoana pe care am intalnit-o la inceput , in care eu eram Toma al ei , iar ea Ileana mea.Asta e povestea mea si-a ei.
Sfarsit?
P.S.: Am pus subiectul asta fiindca ceea ce am scris se incadreaza in doua topice.
Toma, foarte frumoasa povestea ta.
Vad ca pui semnul intrebarii la sfarsit, atunci e bine, inseamna ca ai o indoiala.
PRECIZARE: NU CRITIC!! Poate ca poate parea dur, datorita faptului ca nu ne putem vedea (deh, hiba Internetului), dar nu as vrea sa ma imaginezi incruntata cand iti scriu aceste randuri
Am subliniat ceva, acolo in textul tau, tu spui ca "astepti si speri". Cred ca-s niste verbe la care ar trebui sa renunti. Verbul care schimba, care reanimeaza e "A FACE". Cuplurile se despart de la o farfurie asezata stramb, de la ciorapi aruncati pe langa cosul de rufe...si cand te gandesti ca si ei au avut un univers mic, doar al lor, cand nu le trebuia apa sau mancare, se hraneau cu dragoste, cand nu le era frig, se acopereau unul pe celalalt.
Relatiile evolueaza si oamenii se transforma, se maturizeaza si apar alte nevoi. Nu te intoarce la inceput, pentru ca si atunci SI TU erai cu totul altfel...gandeste-te...cauta in tine...
O chestie, n-am inteles, ai zis ca universul vostru s-a marit, sa inteleg ca a aparut un copil?
Un tip asa, ca tine, poate lupta sa salveze relatia.
de`amoru`artei scrie:Dupa cum spunea si Dariana, e predestinare o astfel de iubire si ai fi de'a dreptul idiot sa o lasi sa'ti scape.
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 10 vizitatori